Porumbela si ouale.

Fereastra de la baie da undeva intre blocuri, dintotdeauna sunt porumbei pe acolo, ii vedeam si ii auzeam deseori, iarna le pun mancare pe pervaz, iarna o gasesc mai greu prin alte parti, vara sa se descurce, altfel, isi pierd antrenamentul.

Si intr-o zi. Poc!

Direct pe tabla, nu si-au adus si ei un pai, o crenguta, nimic. Am zis ca daca tot o sa ne faca pui la geam, macar sa aiba o sansa, i-am improvizat un cuib din niste ate groase si moi, i-am luat oul, cu un servetel, sa nu ii las miros pe el, si l-am pus in cuib. Cred ca nu a fost in tendinte, ori eu nu ma pricep la moda cuiburilor ca si-a luat oul de acolo si l-a pus inapoi pe tabla, si ca sa se asigure ca nu mai am initiative nepotrivite, a aruncat si „cuibul” Acu’ de parca nu era suficient un ou de care sa aiba grija, si pentru care sa imi stea mie inima ca se sperie nebuna si da cu oul de la etaji, a mai facut unu’. De azi a inceput sa nu mai zboare cand intram in baie, asta poate pentru ca ieri i-am dat de mancare si am pus si un prosop in geam sa nu o mai deranjam.E totusi precauta.

Ma gandesc ca e totusi un pic cam tarziu de facut pui, vine frigu’ cand ii mai invata sa fie pe cont propriu? Sper ca stie ea mai bine ce face.