RSS

Arhive pe categorii: Cu cortul

M-am gandit sa impartasesc cu cei interesati informatii legate de traseele pe care le facem cu cortul, posibilitati de campare, modalitati de acces in diferite locuri din tara si alte informatii utile pe care eu mi-as fi dorit sa le gasesc in momentul in care imi planuiesc un concediu, o escapada. Enjoy

O tura prin Fagaras, sau cum n-am ajuns pe Moldoveanu – II

In postarea precedenta, ramasesem la pauza de hidratare si de tras sufletul, apoi am luat-o iarasi la pas. Oamenii astia care „curg” cei 48, sunt romani, daca nu erau ei, procentul de straini intalniti batea spre 90%

_MG_1015

_MG_1016

Da, zapada in iulie. Vulpea noastra a facut senzatie pe munte, toate lumea se bucura sa o vada, am primit pentru a doua oara intrebarea „e vopsita?” deci e clar, avem fete de ciudati 😛

_MG_1019

Oamenii aia, coborau de la monumentul Nerlinger, acolo, in iunie 1930 doi turisti au alunecat de pe poteca.   Sunt destul de multe cruci sau placute in memoria celor care au respirat pentru ultima data pe lumea asta acolo, in Fagaras. Monumentul se afla in saua Vartopului, intre Varfurile Arpasul Mic si Arpasul Mare.

IMG_1023De la monument urmeaza o bucata de creasta, plana apoi incepe urcusul, si ce urcus… Mergem spre varful Mircii.

IMG_1038Atat de lunga si obositoare a fost bucata aia ca nici de fotografii nu mi-a mai ars, noroc cu floricelele pe care le vedeam la tot pasul si care ne mai ridicau moralul 🙂

IMG_1079Dupa ce am ajuns in varful Arpasului Mic, vedeam refugiul si lacul Pod Giurgiu. Urma cea mai anevoioasa coborare, toata lumea are vorbe nu tocmai dragute la adresa Arpasului 😛 Dificil de coborat, dificil de urcat. Urma sa campam acolo langa lac. Planul era sa o luam pe cararea care se vede pe celalat versant pana hat departe la Moldoveanu.

IMG_1060Refugiul este distrus, unii zic ca de zapada altii ca de cei de la cabana Podragu…

_MG_1120

Am ajuns aici dupa mai bine de 4h. Era cald, soare, ne-am tras sufletul, am si atipit putin, ne-am relaxat picioarele si am zis sa mergem catinel spre Moldoveanu. Lacul vazut de pe versantul pe care se vedea poteca in poza anterioara si in zare Arpasul Mic si afurisit 😛

_MG_1072

Frumos si pe partea asta, ba urcus, ba coboras, ba o pauza.

IMG_1068

IMG_1081

IMG_1066

Tot dunga rosie.

IMG_1083 _MG_1088

Fedra vigilenta 🙂

_MG_1180

Poftim?

_MG_1175

Aproape de saua Podragului ne-am intalnit cu un tip care a zis „in cel mult 40 de minute o sa se puna ploaia” „stie el, am zis in sinea mea” Stia, ne-a prins o ploaie de mai mare dragul, am facut stanga imprejur, am fi avut prea mult de mers pe ploaie si nu era un lucru tocmai bun, am ajuns la cort leoarca, am stat 15ore in barlog.

Un rucsac la uscat.

IMG_1091Va pup!

_MG_1181

 
2 comentarii

Scris de pe 25 Iulie 2013 în Cu cortul, Hai Hui

 

Etichete: , , , , , , ,

O tura prin Fagaras, sau cum n-am ajuns pe Moldoveanu – I

Vineri seara am plecat spre Fagaras cu gandul sa ajungem pe Moldoveanu. Am ajuns seara pe la 9 la baza muntelui, asta dupa ce ne-am abatut de la drumul principal putin inainte de Balea, am luat-o pe un drum forestier „Drumul lui Nastase” prost, pe care am mers aproximativ 3km, adica pana unde se termina. Acolo am lasat masina si am urcat, semn triunghi galben, aproximativ o ora pana la refugiul Fereastra Zmeilor. Refugiul, se afla in Valea Fundu Caprei (plastic, da) Aici am pus cortuile, eram un grup de 10 oameni. Refugiul era aproape plin de turisti straini, adica 17 in 20 de locuri.

Asta a fost prima imagine pe care am vazut-o dimineata la iesirea din cort. Altitudine 2050m

fagarasSi in spatele cortului era tot fain.

fagaras1Fedra se uita pe unde am urcat noapte, Batea vantul, se vede pe blana ei, si aici eram intr-o galeata, pe creasta cand batea vantul nu era prea placut.

_MG_0936Refugiul cel nou, construit in 2010 cu 20 de locuri si panou solar, nu imi vine sa cred ca exista asa ceva la noi in tara. Nu am intrat, nu stiu cum era in interior.

refugiulfereastrazmeilorRefugiul vechi nu se mai foloseste.

_MG_0930Valea Fundu Caprei, ca tot drumul pe care l-am batut noi, e plina de pietre si nu are nici un arbust macar, ce sa mai vorbim de copaci.

fundulcapreiPe coama muntelui care se vede in spate urma sa ajungem dupa ce am plecat la 8:30, noi doi si Fedra. Ceilalti, pentru ca se miscau mai reede decat noi, au mai ramas jos o vreme. Se vad corturile si refugiul, de sus, de la „Fereastra Zmeilor” 2175m. De aici am urmat linia rosie.

IMG_0956

_MG_0952

Voiam sa ajungem la refugiul Podul Giurgiului, sa campam si apoi sa mergem spre varful Moldoveanu, asta era planul initial. De la refugiul Fereastra Zmeilor (unde este un izvor la 10 minte de mers) pana la Podul Giurgiului, nu e nici o sursa de apa asa ca e bine sa ai macar doi litri.

Mergand spre zona care se numeste „la trei pasi de moarte”

_MG_0978

Fedra face ture.

_MG_0975

Nu veniti odata?

_MG_0980

Numele de „La trei pasi de moarte” este dat unei zone de creasta, de care poti trece doar cu ajutorul lanturilor montate acolo de niste „oameni buni, tare buni” asa cum am concluzionat noi. Fedra nu avea nevoie de lanturi, a fost ca o capra neagra, suntem mandri de ea.

_MG_0988Ba chiar se ducea cu alti turisti, sa ii incurajeze 😛 Aia din spate sunt „dintii” cu nume asa de inspaimantator.

_MG_0985Si vedere de pe partea cealalta, atunci cand scapi de zona mai abrupta.

_MG_0991Si te uiti la ceilalti cum trec si ei. Apropos de „ceilalti” erau 80% straini, nemti, americani, rusi, englezi, sarbi, polonezi…

_MG_0999Se asigura ca nu ne pandeste nici un pericol din ceata, cam asa e vremea acolo, acum ceata laptoasa, acum soare, cand vezi pana hat departe cand aproape ca nu iti vezi bocancii.

_MG_1002

Sunt destule zone cu stanca in spate si hau imediat dupa poteca ingusta.

_MG_1003Pauza de tras sufletul, de hidratare si de verificat labele celor care merg desculti 😛

_MG_1011

Pauza si aici, revin.

 
8 comentarii

Scris de pe 22 Iulie 2013 în Cu cortul

 

Etichete: , , , ,

Transfagarasan.

Macar o data in viata si tot trebuie sa ajungi pe Transfagarasan, sau DN7C, drumul  care arata ca o funie intr-un sac si care pana la anul, din ce zic specialistii, mai este inca drumul asfaltat la cea mai mare altitudine (2042m in cel mai inalt punct) din tara noastra, la anul, preconizeaza ca vor termina de asfaltat Transalpina care este cu 100 m  mai sus. Drumul incepe in comuna Bascov de langa Pitesti, trece pe langa barajul si  lacul Vidraru, pe bucata asta drumul era  anul trecut foarte, foarte prost, noroc ca sus este facut bine ca sa nu mai ai si grija gropilor in curbe, si ajunge undeva aproape de Sibiu, dupa ce ajunge si la celebru’ lac Balea. Peisajul este incantator si nu stii unde sa te uiti mai intai iar comerciantii de pe marginea drumului care vand produse din carne afumate si dau bonus ceapa rosie 🙂 te ajuta sa te simti „la munte”

Se poate pune cortul la campingul Cumpana unde noi nu am fost dar am inteles ca ar fi conditii decente, sau oriunde te taie capu’ dar pe barba ta.

IMG_0133 IMG_0141

IMG_0141

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 
17 comentarii

Scris de pe 27 August 2011 în Cu cortul

 

Etichete: ,

Retezat.

Pentru mine, muntii Retezat sunt unii dintre cei mai frumosi de la noi din tara, sa nu ii pun chiar pe primul loc pana nu ii vad pe toti :).

Accesul se face prin doua parti, fie pe la Hateg, fie pe la Petrosani, noi am ales sa mergem pe la Hateg si sa campam in Poiana Pelegii. Pe DN 68, pana la prima intersectie de dupa dupa satul Totesti, pana la Brazi drumul e ok, pavat cu placi de beton apoi incepe distractia, si dai si lupta neicusorule, drumul forestier este destul de prost, se merge incet si cred ca pana la Poiana Pelegii sunt cam 15 km noroc ca peisajul este frumos, ca te mai incarci cu energei la barajul Gura Apelor si daca nimeresti cand se coc murele este tot ce iti poti dori  :).

Poiana Pelegii este locul cel mai frumos unde am campat vreodata la munte si spun asta din mai multe considerente.
In primul rand, toata lumea isi lasa masinile la capat de drum si accesul in poiana se face pe o punte, asta inseamna ca nimeni nu o sa puna muzica de la masina si ca o sa ai parte de liniste deplina, ceea ce este minunat
Sunt izvoare aproape, (noi am folosit unul pe post de frigider iar berea s-a racit aproape instant) poiana este larga, cu brazi, nimeni nu te calca pe bombeuri si daca vrei umbra, ai la indemana. Apropos de asta, acolo umbra este umbra, adica la soare iti este  cald iar la umbra trebuie sa pui ceva pe tine, si nu exagerez.
Inca un lucru bun, nu ai voie sa faci focul pe pamant decat intr-o vatra deja existenta sau ai alternativa de a-l face direct in vasul gratarului. Fiind salvamontul in acelasi loc, lucrul asta din fericire se respecta in mare masura.
Un dezavantaj este lipsa semnalului de mobil dar asta uneori poate fi si avantaj 🙂 (este totusi semnal in saua Bucurei dar asta e la dracu in praznic :))

Temerarii pot merge sa campeze la Lacul Bucura dar noua ideea de a ne cara cu bagaje pentru o saptamana timp de doua ore pe o poteca uneori deloc prietenoasa nu ne-a suras. Am fost la Bucura intr-una dintre zile, era destul de multa lume campata in „cazemate” de pietre pentru ca bate un vant taios si puternic care poate lua cortul pe sus iar apa din lacul Bucura e RECE. In Retezat, sunt si vaci iar vacarii vindeau laptele cu 8lei/litru de parca le carau la vaci nutret cu DHL-ul

Se zice ca vremea e capricioasa in Retezat si ca ploua mult, cat am stat noi acolo a plouat intr-o singura noapte dar e de preferat totusi sa aveti un cort sanatos. Noaptea in Retezat e FRIG iar daca nu ai un sac de dormit bun nu o sa fie prea confortabil (noi am fost intr-o perioada in care in Bucuresti parca se puneu in scena primele versuri din  „Moartea caprioarei” asa ca am apreciat din plin frigul de acolo :))

V-ati felicita daca ati avea la voi tot ce va trebuie, nu e deloc placut sa mai faci drumul pana in Hateg si inapoi inca o data pentru cine-stie-ce, ti-ar lua aproape o zi.

In rest, orice traseu alegi, este o incantare

Această prezentare necesită JavaScript.


Rock On!

 
5 comentarii

Scris de pe 26 August 2011 în Cu cortul

 

Etichete: , , ,

Cheile Sohodolului

In judetul Gorj, foarte aproape de Targu Jiu, la aproximativ 10-15km, se afla aceste chei atat de spectaculoase si atat de putin cunoscute. Accesul se face de pe DN  76D din satul Runcu, desi initial ai impresia ca nu o sa vezi mare lucru, luand in considerare podetul ingust  care face intrarea in chei si pe care incape o singura masina, o sa fii placut surprins cand cheile se deschid in toate splendoarea lor si bucura. Se pot strabate cu masina, sunt aproximativ doi kilometrii, noi din criza de timp asa am facut in mare parte, dar e pacat sa nu le bati la pas.

Această prezentare necesită JavaScript.

 
4 comentarii

Scris de pe 22 August 2011 în Cu cortul

 

Etichete: ,

Spre Lindenfeld – satul parasit.

Lindenfeld (Campul cu tei) este un sat de sasi, parasit,  care se afla in Caras-Severin, Noi eram cu cortul in campingul „Trei ape” de la Brebu – Nou (foarte curat, linistit si cu toate facilitatile) iar proprietarul, neamt, ne-a zis ca am putea merge sa vedem satul asta, ca raspuns la intrebarea unde putem merge cu bicicletele in zona.

Ne-a facut un soi de harta, la prima vedere era floare la ureche, pana la Garana cam 5Km si de acolo „12, poate 14 km” intr-un final (fara a pune la socoteala distantele facute cand am ratacit drumul) cred ca au fost mai mult de 35.

Am plecat pe la 10:30 dimineata din Brebu Nou. Am ajuns la Garana fara probleme, un sat foarte ingrijit si linistit, la iesirea din sat am oprit la cea mai adanca fantana pe care am vazut-o vreodata si unde am facut provizii de apa, atat de rece ca ne inghetau dintii.

Am parasit satul, am incercat sa urmam instructiunile neamtului, nu ne-a iesit. Prima data cand am ratacit drumul, am nimerit pe un platou, deasupra Garanei, foarte frumos acolo, liniste de iti tiuiau urechile si de restul, padure si aer curat. Fedra era incantata de excursie, avea sa regrete mai tarziu cand a trebuit sa mearga in ritm de bicicleta  in jur de 30 km cu doar doua pauze.

Si o prima pauza de hidratare, aveam tot timpul din lume, deja facusem aproape jumatate din cat credeam ca avem de facut.

Se vedea Garana de sus.

Ora pranzului, ora de siesta.

Am pornit la drum, spre o  „pepiniera de brazi” cum ne-a zis omul care avea grija de vaci.

Venim de departe.

Si mergem departe.

Fusese un concurs de enduro in zona asa ca am fost sfatuiti sa ne uitam dupa urme de motoare, pacat ca s-au bifurcat la un moment dat si am ales partea gresita 🙂

Dealul asta, avea aprope 90 de grade, si cand ma gandesc ca nici nu trebuia sa il urcam 🙂

Si nici pe asta. Punctul ala de departe, mic si negru, e el.

Cam asa arata vlaguirea.

Am facut cale intoarsa, noroc ca peisajul era foarte frumos si mai o floricica, mai un fluture, mai un arici…

La o rascruce, ne-a ajuns o caravana de elvetieni care faceau offroad, ne-au dat apa, ca noi mai aveam putina si ne-au zis ca mai avem 4km (nu stiu in ce masoara nemtii kilometrii) ca noi prin padure am facut vreo 6, apoi ne-au ajuns ei din nou, eram deja epuizati, si ne-au mai luat cu ei pentru cca. 30 de minute.

cam asa era drumul

Era drum cel mult de motor, nicidecum de bicicleta, plin de pietre si crengi, atunci ne venea sa ne blestemam originile, acum privim cu drag in urma.

La despartirea de elvetieni ne-au dat cola rece si o harta amanuntita a zonei (unul dintre ei statea in romania si se ocupa cu excursii de astea offroad) – le multumim si pe aceasta cale, au fost extrem de draguti. Dupa inca un kilometru am ajuns in sat.

Ultimul sas a plecat de aici in 1996. In sat mai locuieste o singura batrana, si vara mai trec ciobanii, in picioare mai sunt doar vreo 3-4 case si biserica, ea a fost renovata acum 3 ani de un neamt.

Batrana pe care nu am vrut sa o deranjam.

Si o casa noua care nu am inteles ce cauta acolo, acasa nu era nimeni,

De aici se vedea jos Caransebesul dar era aproape 7 seara, de intors pe acelasi drum nici nu ne trecea rin cap, ne-am uitat pe harta si am hotarat sa o luam spre satul Poiana. Am coborat pe un „drum” facut cu excavatorul pentru o viitoare cale de acces probabil, dar brazdat peste tot de apa, circa 25km, noroc ca numai la vale, Fedra era epuizata, am ajuns pe la 9 in satul Buchin, de acolo pana la Brebu mai erau 30km, mai bine de 10 pe DN, exclus de facut pe biciclete in starea aia si cu Fedra dupa noi. Un angajat de la camping a fost extrem de dragut si a venit dupa noi. Am ajuns dupa miezul noptii, a fost o zi epuizanta, dar privind in urma, a fost o experienta faina si care a marcat foarte adanc cei 5 ani de relatie pe care ii sarbatoream atunci 🙂

In Buchin, un domn de la un magazin a avut cu el urmatoarea conversatie

– V-am vazut cu bicicletele si cainele, unde mergeti?

– La Brebu Nou

– Aaaa, sunteti sasi.

– Nu, nu suntem.

– Aaaa, munciti la Brebu

– Nu, nu muncim

un pic contrariat

– Si atunci??

– Suntem turisti

– Turisti?!?! (cu tonul de „ce o mai fi si asta? nu aveti alta treaba?) :))

 
24 comentarii

Scris de pe 19 August 2011 în Cu cortul

 

Etichete: , , , , ,

Cheile Corcoaia (Corcoaiei)

In judetul Gorj, intre Targu-Jiu si Herculane, mai exact in  localitatea Cerna Sat, la capatul celalat al satului se afla aceste chei, au o lungime de numai 200m dar merita vazute, Dupa ce te abati de la DN67D, care este destul de ok, drumul pana la chei este neasfaltat, si circula camioane cu lemne, e destul de prost dar nu exagerat, se poate merge fara sa rupi masina in doua iar spectaculozitatea cheilor merita praful inghitit 🙂 Apa a modelat frumos piatra, pe alocuri circular, sunt altfel decat alte chei pe care le-am mai vazut .

Aproape de chei, in sat, exista si un camping, din ce am vazut de la drum ca nu am innoptat acolo.

Această prezentare necesită JavaScript.


 
2 comentarii

Scris de pe 10 August 2011 în Cu cortul