Dulceata de piersici.

Dulceata de piersici, se numara si ea printre dulceturile pe care le facea mama cand eram mica, atat de aromata si delicata. Mi se pare mie ca este un pic mai dichisita decat cea de caise, care, insa, imi place la fel de mult.

Imaginea copilariei, paine cu unt si cu dulceata.

Piersicile erau suficient de coapte ca sa aiba parfumul specific dar nu atat de coapte incat sa se inmoaie prea tare.

Le-am spalat si taiat feliute, au fost 3 kilograme.de piersici fara samburi.

Peste ele, am pus 1,4 kilograme de zahar. Nu le-am curatat de coaja, daca as fi facut-o, dulceata ar fi fost mai deschisa la culoare dar vorba aia, am o singura viata 🙂

Le-am lasat asa cateva ore, sa isi lase sucul.

Dupa ce s-a topit zaharul si nivelul sucului lasat de piersici era pana aproape de marginea de sus a bolului, le-am pus la fiert.

Am strans spuma care se forma deasupra, nu a fost prea multa, focul era mediu. Vasul in care se pune dulceata la fiert trebuie sa fie un pic mai mare decat ar fi nevoie in mod normal, la fiert dulceata se mai umfla si e posibil sa dea pe afara. Am fiert dulceata pana s-a ingrosat siropul, acelasi test cu picatura care trebuie sa isi pastreze forma cand este pusa pe o farfurie. Am pus-o fierbinte in borcane si le-am sterilizat prin fierberea lor intr-o oala cu apa pentru aproximativ 10 minute. Daca sunt mult borcane, se pot steriliza si intr-o tava la cuptor, cum am mai zis si la bulion.

E faina, parfumata, delicata. Se poate manca si ca pe vremea bunici, cu lingurita din bol, alaturi de un pahar cu apa.