RSS

Arhive pe etichete: mancare olteneasca

Tocan oltenesc de oaie dobrogeana.

In sfarsit am luat oaaaaieeeeeee. Despre tocan am mai scris si cand l-am facut data trecuta. De data asta a iesit parca si mai bun, daca se poate una ca asta.

tocan7

Cautam de nebuna oaie de muuulta vreme. Mai exact de cand m-am indragostit iremediabil de un preparat turcesc, la un restaurant din Constanta. Voiam sa il fac acasa ori de cate ori aveam eu pofta fara sa dau pe un kilogram de carne de oaie la magazinele arabesti cat pe ma’sa (intre 30 si 37 ron, hait!) Si mai voiam tocan. Musai.

Asa ca acum am luat oaia mea, si nu orice fel, ci una dobrogeana, de aia de mananca iarba sarata si are carnea gustoasa rau. A avut cam 27 de kilograme fara blana, cap si copite. Douazecisisapte de kilograme de rasfat culinar, ah! 🙂

Tocanul, cum spuneam , este o mancare arhaica, ciobaneasca, olteneasca, usor de facut si de pastrat si ne-mai-po-me-nit de buna. Mi se pare ciudat ca nu am gasit pe internet prea multe chestii legate de felul asta de mancare. E pacat sa nu fie cunoscut, e o pierdere.

Ciobanii o faceau in ceaun, pe pirostrii, cu lemne din padure, lucrurile se schimba, poftele raman, un aragaz si o oala incapatoare sunt multumitoare. Cand am facut tocanul asta, am imbinat utilul cu placutul. Am dezosat toata oaie, mai putin coastele, si le-am pus pe toate la fiert, de oase zic, oaselor le-am lasat si ceva carne. Asa am reusit sa pun in congelatorul meu de trei sertare aproape toata carnea.

Bun, sa revenim la oaia noastra. Carnea, cu oasele aferente, am pus-o la fiert, apa cat sa o acopere. Am mai pus: sare mare, boabe de piper, foi de dafin, cateva boabe de ienibahar si doi ardei iuti, de aia care arata ca margelele. Si am lasat-o sa fiarba pana s-a desprins frumos si oasele au iesit cu usurinta. Sa zicem vreo 3 ore. Dupa ce am scos toate oasele, am transferat carnea si zeama ramasa, care era putina, mai mult seu, intr-un vas mare de cupru, mostenire de familie care vad ca e nemaipomenit, zic asta pentru ca el, impreuna cu piatra de granit (despre care am mai vorbit si de care ma reindragostesc in fiecare zi, nici nu o mai scot din cuptor, si nu stiu cum am putut trai fara ea pana acum :lol:), au tinut tocanul cald 8 ore dupa ce am oprit cuptorul.

tocan0

Ea acum incepe sa se prajeasca in seul propriu.

Am mai pus 3 cepe maricele si vreao 5-6 ardei raci, data trecuta ziceam ca asa ar trebui dar nu aveam, acum am avut asa ca reteta este fix cum o facea bunicul meu cand eu eram mica. Ieri ma gandeam ca nu imi explic cum de imi amintesc atat de bine de reteta asta si gustul ei.

Le-am taiat grosier, la robot, amestecate, ardeiul nici nu s-a taiat prea bine, era uscat, nici o problema, el trebuie sa isi lase aroma, oricum nu se poate manca asa ca daca sunt bucati mai mari se pot indeparta mai usor.

tocan2

Astia sunt racii

mg_2883

Am mai pus ceva sare, piper macinat, putin cimbru si inca un ardei iute

Ciobanii continuau fierberea pe pirostrii, eu am mutat vasul in cuptor, pe piatra, carnea se desprinde in fasii.

tocan9

Si se prajeste molcom la cuptor.

tocan3

E gata, e cald, miroase atat de bine

tocan4

L-am lasat sa se raceasca, seul se intareste si protejeaza foarte bine carnea.

tocan6

Ciobanii nu aveau frigidere, si nici nevoie de ele, ei insa stateau la racoare in padure, eu nu 🙂 Am taiat minunatia calupuri.

tocan5Am pus-o in pungi si apoi in congelator.

tocan8

Se mananca cu paine facuta in casa, cu coaja tare, si cu muraturi. Se scoate un pachet, se incalzeste in tigaie si se rasfata paipilele cu mancarea asta divina pe care imi vine sa o fac in Piata Constitutiei sa o impart lumii, sa se bucure cat mai multi oameni de ea.

Apropos de oaie, stiati ca singura propozitie din limba romana formata numai din vocale este „Oaia aia e a ei” ? Cred ca se referea la oaia asta si la mine 😛

PS Poze cu oaia atarnata in cinghel (bunicul meu ii spunea cinghil) de caisul ciobanului nu o sa va pun, sa nu se oripileze careva 😀

 
7 comentarii

Scris de pe 22 mai 2013 în carne de oaie, Mancare gatita

 

Etichete: , , , ,