RSS

Arhive pe etichete: ardei raci

Tocan oltenesc de oaie dobrogeana.

In sfarsit am luat oaaaaieeeeeee. Despre tocan am mai scris si cand l-am facut data trecuta. De data asta a iesit parca si mai bun, daca se poate una ca asta.

tocan7

Cautam de nebuna oaie de muuulta vreme. Mai exact de cand m-am indragostit iremediabil de un preparat turcesc, la un restaurant din Constanta. Voiam sa il fac acasa ori de cate ori aveam eu pofta fara sa dau pe un kilogram de carne de oaie la magazinele arabesti cat pe ma’sa (intre 30 si 37 ron, hait!) Si mai voiam tocan. Musai.

Asa ca acum am luat oaia mea, si nu orice fel, ci una dobrogeana, de aia de mananca iarba sarata si are carnea gustoasa rau. A avut cam 27 de kilograme fara blana, cap si copite. Douazecisisapte de kilograme de rasfat culinar, ah! 🙂

Tocanul, cum spuneam , este o mancare arhaica, ciobaneasca, olteneasca, usor de facut si de pastrat si ne-mai-po-me-nit de buna. Mi se pare ciudat ca nu am gasit pe internet prea multe chestii legate de felul asta de mancare. E pacat sa nu fie cunoscut, e o pierdere.

Ciobanii o faceau in ceaun, pe pirostrii, cu lemne din padure, lucrurile se schimba, poftele raman, un aragaz si o oala incapatoare sunt multumitoare. Cand am facut tocanul asta, am imbinat utilul cu placutul. Am dezosat toata oaie, mai putin coastele, si le-am pus pe toate la fiert, de oase zic, oaselor le-am lasat si ceva carne. Asa am reusit sa pun in congelatorul meu de trei sertare aproape toata carnea.

Bun, sa revenim la oaia noastra. Carnea, cu oasele aferente, am pus-o la fiert, apa cat sa o acopere. Am mai pus: sare mare, boabe de piper, foi de dafin, cateva boabe de ienibahar si doi ardei iuti, de aia care arata ca margelele. Si am lasat-o sa fiarba pana s-a desprins frumos si oasele au iesit cu usurinta. Sa zicem vreo 3 ore. Dupa ce am scos toate oasele, am transferat carnea si zeama ramasa, care era putina, mai mult seu, intr-un vas mare de cupru, mostenire de familie care vad ca e nemaipomenit, zic asta pentru ca el, impreuna cu piatra de granit (despre care am mai vorbit si de care ma reindragostesc in fiecare zi, nici nu o mai scot din cuptor, si nu stiu cum am putut trai fara ea pana acum :lol:), au tinut tocanul cald 8 ore dupa ce am oprit cuptorul.

tocan0

Ea acum incepe sa se prajeasca in seul propriu.

Am mai pus 3 cepe maricele si vreao 5-6 ardei raci, data trecuta ziceam ca asa ar trebui dar nu aveam, acum am avut asa ca reteta este fix cum o facea bunicul meu cand eu eram mica. Ieri ma gandeam ca nu imi explic cum de imi amintesc atat de bine de reteta asta si gustul ei.

Le-am taiat grosier, la robot, amestecate, ardeiul nici nu s-a taiat prea bine, era uscat, nici o problema, el trebuie sa isi lase aroma, oricum nu se poate manca asa ca daca sunt bucati mai mari se pot indeparta mai usor.

tocan2

Astia sunt racii

mg_2883

Am mai pus ceva sare, piper macinat, putin cimbru si inca un ardei iute

Ciobanii continuau fierberea pe pirostrii, eu am mutat vasul in cuptor, pe piatra, carnea se desprinde in fasii.

tocan9

Si se prajeste molcom la cuptor.

tocan3

E gata, e cald, miroase atat de bine

tocan4

L-am lasat sa se raceasca, seul se intareste si protejeaza foarte bine carnea.

tocan6

Ciobanii nu aveau frigidere, si nici nevoie de ele, ei insa stateau la racoare in padure, eu nu 🙂 Am taiat minunatia calupuri.

tocan5Am pus-o in pungi si apoi in congelator.

tocan8

Se mananca cu paine facuta in casa, cu coaja tare, si cu muraturi. Se scoate un pachet, se incalzeste in tigaie si se rasfata paipilele cu mancarea asta divina pe care imi vine sa o fac in Piata Constitutiei sa o impart lumii, sa se bucure cat mai multi oameni de ea.

Apropos de oaie, stiati ca singura propozitie din limba romana formata numai din vocale este „Oaia aia e a ei” ? Cred ca se referea la oaia asta si la mine 😛

PS Poze cu oaia atarnata in cinghel (bunicul meu ii spunea cinghil) de caisul ciobanului nu o sa va pun, sa nu se oripileze careva 😀

 
7 comentarii

Scris de pe 22 mai 2013 în carne de oaie, Mancare gatita

 

Etichete: , , , ,

Facui raci.

Racii, sau ardeii de raci sunt specifici olteniei, mamaia ii combina intotdeauna cu sarmalele, in oltenia sarmalele au zeama, cum zice el, ciorba de sarmale. In mai tot restul tarii, cred, sarmalele sunt scazute, am facut raci oltenesti scazuti de data asta.

Racii se mai fac cu o umplutura de ceapa calita, faina si atat, eu insa nu am vazut niciodata, doar in poze, o prietena de-a mamei le zice „raci saraci” am zis ca o sa fac si eu candva de curiozitate.

Ardeii astia sunt special crescuti pentru uscat si umplut iarna sau ca sa faca boia dulce din ei.

Se insira pe ata si se pun la uscat la umbra. Unii dintrei ei se corcesc si devin iuti, asta e surpriza din sarmale, nu stii care sau daca va fi vreunul iute 🙂

Inainte de folosire se pun in apa fierbinte ca sa se inmoaie si sa se poata manevra fara sa se rupa, uscati sunt foarte casanti.

Au un gust foarte bun si compozitia, desi este cea clasica de sarmale, difera la gust datorita ambalajului 🙂 Asta inseamna ca trebuie sa cureti bine „carnea” de pe coaja caci ei nu se rehidrateaza atat de bine incat sa se poata manca

Asadar se umplu si se asaza militareste in vas.

In oala am pus apa si zeama de varza, proportia difera in functie de cat de acra/sarata e zeama.Am pus foi de dafin, piper boabe, cateva linguri de bulion si dou abucatele de sorici afumat 😀

Am pus oala pe foc mic, cu cat fierb mai mult cu atat mai gustos este rezultatul.

Racii gata fierti 🙂 Cred ca asta e singura legatura a acestor ardei cu racii, culoarea.

De obicei se mananca in combinatie cu sarmale dar nu e musai.Buni rau! 🙂

BDano, mai am si pentru tine 🙂

 
18 comentarii

Scris de pe 25 martie 2012 în Mancare gatita

 

Etichete: , ,