RSS

Cheile Nerei

26 Mai

Povestea este din august 2009

Poate vor fi de folos cuiva informatiile astea, noi cand ne-am hotarat sa plecam in Cheile Nerei am cautat pe net in lung si in lat si nu am gasit foarte multe informatii. Zona este lipsita de indicatoare, atat pana la chei si din pacate in chei aceeasi poveste, aflii de pe harti pe unde esti sau pe unde ar trebui sa mergi. I-am intrebat pe cei care erau la intrare si luau taxa de 5RON de ce nu este marcata zona si a zis omul cinstit „dom’le cand am fost cu primarul in germania si a vazut ca aia au indicatoare si marcaje pentru orice a zis ca atunci cand ajunge acasa face si el, dar a ramas cu zisu'”
Noi am plecat din Bucuresti dimineata pe la 4, autostrada Bucuresti – Pitesti – Slatina – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Orsova si pentru ca nu mai vazusem defileul Dunarii, nu am urmat varianta cu Baile Herculane – Oravita – Sasca Romana – Potoc si am mers mai departe spre Moldova Noua, ne-am bucurat de Cazanele Mari si de statuia lui Decebal sapata in stanca, peisajul este superb ceea ce nu se poate spune despre drum care era execrabil si pe multe parti se lucra, deci am prins si semafoare, asta ar putea fi si o parte buna, nepotii nostri nu vor mai face o vesnicie pe drum 🙂 oricum, important este ca aveai la ce privi din masina si asa drumul nu a parut atat de lung si anevoios pe cat era

La Moldova Noua, parca eram in alta lume

Aici ne-am facut ultimele cumparaturi.

Nu am putut merge direct spre Sasca, ne-a zis un nenea ca drumul e rupt asa ca am mers pe varianta ocolitoare dar drum ok Moldova – Veche – Pojejana – Naidas – Sasca Romana – Potoc, de la Potoc pana in chei drumul este asfaltat, bun, dar o singura banda asa ca daca te ntalnesti cu alta masina unul trebuie sa iasa in decor 🙂
Am ajuns asadar dupa multe invarteli in cerc, ratari de drumuri si alte bezmeticiri, la intrarea in chei.

Intrarea se face peste *Podul Bei* imediat la stanga este drumul spre pastravarie de unde se cumpara pastravi cu 16 RON/kg si unde este si camping si o cabana unde nu te poti caza decat daca faci rezervare prin agentie 🙂 Am platit taxa si am pornit spre Cantonul Damian, asta e drumul care merge inainte, forestier si desi prima panta pare urata apoi se merge lejer cu masina (noi cu cielo), dupa 5 km ajungi, ii spune canton pentru ca acolo chiar exista un canton, adica doua cladiri apartinand de ocolul silvic dar acum sunt parasite unde lumea se putea adaposti de ploaie, sunt si meri acolo asa ca nu mai cumparati de acasa 🙂

Locul de campare este foarte larg asa ca incap mai multe grupuri fara a se calca pe bombeu, este semi-amenajat, adica nu are loc de depozitat gunoiul pe care trebuie sa il cari cu tine inapoi in sat (noi am avut un sac imens care abia a incaput pe bancheta din spate, sper din tot sufletul ca veti cara gunoiul cu voi inapoi si nu o sa dati foc la pet-uri asa cum au facut niste destepti de la care aveam pretentii avand in vedere ca lucrau in invatamant, le-am atras atentia ca nu e ok, au zis ca lasa curat, am sperat sa ia macar jarul ala cu plastice cu ei daca de ce se duce in atmosfera i-a durut in fund, degeaba) dar are mese si bancute si vetre de foc, si nera imediat langa, si padurea la fel, deci si apa si foc in acelasi loc 🙂

Cum am ajuns sambata dupa masa, ne-am intins corturile,

am incropit ceva de mancare,

si de restul am ascultat cum creste iarba. E ciudat sa fii la munte dar la numai 200m altitudine, e foarte liniste si nu se aud decat nera, greierii si pasarile daca nu ai in jur „localnici” care asculta muzica necivilizat de tare.

Si seara, neaparat foc, era frig, lemne gaseam cazute prin padure, porumb, cartofi…

Initial am fost 5, marti au mai venit 2

Apropos de corturi, traiasca 2 seconds de la decathlon, se pune instant si dupa ceva exercitii se si strange f repede

Duminica am lenevit la soare pana am inceput sa ne taram dupa umbra, am profitat din plin de prima zi in care nu trebuia sa facem NIMIC

Ne-am uitat pe harta de la avizier si ne-am propus ca a doua zi sa mergem la Lacul Dracului – lac carstic format in urma prabusirii tavanului pesterii de langa, acolo scria ca e traseu de 6h, am intrebat pe cei de acolo care mai fusesera dar nu in anul ala si au zis ca mai mult de 4h nu facem si ca nu e greu deloc. Total eronat. Am facut 6h dus si 5 intors, traseul destul de dificil dar minunat, pentru ca era variat si iti puteai plange de mila cand pe pamant, cand pe stanci, cand pe grohotis si desi in timp ce mergeai iti bestemai stramosii la intoarcere cand stai la un pahar de palinca iti dai seama ca merita toate durerile musculare, bataturile si basicile

Asadar am luat-o pe langa canton urmand linia rosie, la cca. 40min ne-am umplut sticlele cu apa de la izvor, din fericire acesta este semnalizat, mai e un izvor de la canton inapoi spre Potoc cum ar veni tot cam la aceeasi distanta, in pas voios de pionier am mers mai departe, grupului nostru de 5 i s-au mai alaturat un tip si o tipa tot din bucuresti, foarte simpatici, asa ca toti sapte plus Fedra care este belgianca noastra de 1.6 ani am plecat spre „lacul dracului” la un moment dat dupa circa o ora si ceva de mers, vedem ca banda rosie ne face cu mana de pe celalat mal al nerei, cum nu aveam de ales, la 8 dimineata ne-am agatat bocancii de gat si am trecut dincolo prin apa, auzisem ca exista portiuni pe unde trebuie sa treci nera, aveam sandale cu noi dar bineinteles ca erau la cort, nu ne-am imaginat ca exact in prima zi vom avea nevoie de ele
dupa ce treci nera, pe mal e nispi ca la mare, ne-am uscat cum am putut picioarele, ne-am incaltat si am pornit mai departe, urmeaza ceeea ce se cheama „la carlige”
este o portiune de cca. 30m unde stanca este foarte ingusta si ca sa poti merge mai departe te tii de cablurile batute in zid, e inedit si fain, Fedra a protestat putin dar pana la urma am convins-o.

Tot pe bucata asta se afla si cateva tunele sapate in stanca de mana omului, unul este mai scund, atentie la cap :). Urmeaza urcusuri, coborasuri, o pestera pe partea dreapta, si singura dealtfel pe care am gasit-o din cele 6 care apar pe harta dar nu ne-am elucidat cum o cheama, in drum mai este si izbucul iordanului, unde este apa rece si buna, ajunsi pe creasta am sperat sa dam de semnal de telefon, nici urma, in nici o retea existenta, asta e un lucru de mentionat si de retinut, nu exista retea de telefonie NICAIERI in bucata podul bei -lacul dracului, ma intreb ce faci daca doamne fereste ai nevoie de salvamont…am ramas cu intrebarea.

Ajunsi pe creasta intalnesti unul din putinele inidicatoare, lacul dracului dreapta 15 minute, dar sunt cele mai lungi 15 minute traite 🙂 si ajungi la lacul dracului si te bucuri de frumusetea, culoarea si amplasamentul lui, si uiti cat de greu a fost sa ajungi si cat de epuizant fara antrenament si te bucuri da labastrul acela ireal, are 13m adancime, are si pesti si ar avea nevoie si de cineva care sa il curate. Ne doream sa gasim o alta varianta de intoarcere, pentru ca nu aveam nici barca pneumatica si nici gonflabila sa ne dam drumul pe Nera asa cum faceau altii, cei norocosi ajungeau cu mijlocul de locomotie intreg la destinatie, altii il lasau in vreun bustean ascuns in apa 🙂

Am intalnit foarte multi straini in Nerei, mult mai multi decat romani, semn ca pe afara, tara noastra e mai apreciata decat acasa, erau in grupuri mari, aici unii dintre ei, nu i-am prins pe toti, cred ca erau 50

Cum nu am gasit alta varainta de intoarcere care sa ne duca inapoi la Damian ne-am tras sufletul, ne-am luat telegula si am pornit inapoi, macar de data asta stiam la ce sa ne asteptam. Cuplul cu care am venit a renuntat la ideea asta si au optat pentru a merge in satul Carbunari, de acolo au platit un nenea cu masina care i-a adus pana la podul bei dar au ajuns tot dupa noi, erau speriati de vipere si ea se speria mereu cand trecea Fedra pe langa noi, fiind ciobanesc, trebuia sa isi adune turma si facea ture de la primul la ultimul din grup, am avut norocul sa nu intalnim nici o vipera, era amuzant ca pe pliantul de la intrare in chei scria mare „ATENTIE! In aceasta rezervatie vipera cu corn este ocrotita” adica daca vine o intrebi respectuos de unde vrea sa muste 😛
pe la 6 seara cand ne-am intors abia am fost in stare sa facem un gratar, nu mancasem nimic toata ziua, nu am mai carat si mancare, la 9 dormeam demult 🙂

Intr-o alta zi, am mers pe aceeasi banda rosie, numai ca acolo unde trebuie sa treci nera, am tinut-o inainte, am ajuns la *valea rea *care este albia unui rau secat, nu stiu daca are apa primavara sau nu dar este deosebit, nu am mai vazut asa ceva pana acum, albia asta in dreapta se termina in ceea ce ar trebui sa fie o cascada f faina cand este apa, apa a slefuit interesant stanca acolo, un pic mai sus, cum pleci de la asa zisa cadere inapoi, in stanga, urmezi o potecuta si ajungi la o belvedere, stramta dar privelistea este foarte frumoasa, atentie insa ca haul de jos iti da fiori

Desi e destul de rece, se poate face baie in Nera, pe fuga 🙂

Miercuri ne-am mutat in campingul de la pastravarie, pana la podul bei sunt 5km de la podul bei alti 5, pentru ca eram multi, si multe bagaje, numai soferul a fost norocosul care a mers cu masina, o masina ramasese in sasca montana asa ca noi ceilalti 6 am luat-o agale la picior.

Pana la podul bei nimic spectaculos, sau nu am gasit noi, de la podul bei incolo insa paraul bei pe langa care se merge o buna bucata este atat de frumos si lipede si curge asa de deosebit printre si pese pietre ca este o bucurie, unde mai pui ca in orice perioada a anului nu are mai mult de 7-8 grade asa ca la destinatie berea s-a racit instant. Pe drumul asta exista portiuni cu mure, atentie ca zgarie rau si o cascada deosebit de frumoasa cascada Varciorog

Am campat, seara am vazut perseidele, unii mai norocosi, altii le-au ratat putin :).

Aici, in anumite locuri si pozitii, aveam semnal la mobil.

De cu zori am plecat spre cascada Beusnita cu halta la Ochiul Bei(ului) de provenienta carstica, datorita izvorului nu ingheata niciodata, din pacate cascada in perioada asta nu avea apa decat pe interior, am inteles ca primavara are si este superba.

Daca ajungeti in zona, nu ratati localitatea Eftimie Murgu sau Rudaria, tinutul morilor de apa, noi, printr-o conjunctura nefavorabila, nu am ajuns atunci, poate anul asta
Cam atat, calatorie placuta!

Rock On!

Anunțuri
 
6 comentarii

Scris de pe 26 Mai 2011 în Cu cortul

 

Etichete: , , ,

6 răspunsuri la „Cheile Nerei

  1. MAGDA ADINA

    4 Octombrie 2011 at 2:43 pm

    superbe locuri, superbe poze … si ma bucur tare ca am descoperit aceasta latura a ta !!!! bravoo!!!!

     
    • Bogdana

      4 Octombrie 2011 at 6:38 pm

      Si eu ma bucur foarte tare ca iti plac 🙂

       
  2. cosmin cehan

    20 Noiembrie 2011 at 4:10 pm

    Am fost si eu anul acesta acolo! Superb!
    Noi am stat cu cortul aproape de Sopot si am coborat spre Sasca , dupa care ne-am intors cu o masina pana aproape de Stancilova, dupa care pe jos o bucata de drum pana ne-am intalnit cu cineva. Am ajuns la 11 noaptea inapoi la cort, plecati de la 6. Nu am fost in viata mea mai obosit de atat! Aveam basici peste tot dar a meritat complet!!!
    Am cautat peste tot si am intrebat toate persoanele cu care ne-am intalnit despre cine a sapat tunelurile acelea si de ce. Nu am primit un raspuns sigur. Tu stii cumva?

     
    • Bogdana

      21 Noiembrie 2011 at 12:06 am

      Este intr-adevar o zona extrem de frumoasa si poate din fericire putin promovata. Chiar zilele astea am vazut pe TVR un docomentar despre zona aia.
      Din ce am auzit si noi, tunelele au fost sapate de oameni, cu mana goala, cu mult timp in urma, ca sa scurteze drumul.

       
  3. iulian

    4 Iulie 2014 at 4:26 am

    Citat din blog:,,Si seara, neaparat foc, era frig, lemne gaseam cazute prin padure, porumb, cartofi…” Dragi turişti români nu vă mai atingeţi de culturile oamenilor sărmani, pe unde treceţi. Prin 2009 am fost la Şopotul Nou unde am cerut voie să campăm în livada unor bătrânei şi ne-au povestit despre nişte bucureşteni, cărora la rândul lor le-au dat voie să rămână la ei în acea livadă, dar care drept recunoştinţă, le-au devastat grădina de zarzavaturi şi cultura de porumb pentru a-şi pregăti masa. Prima lor întrebare a fost: ,,de unde sunteţi” ? Mai apoi ne-au spus că nu mai vor să vadă maşini cu număr de Bucureşti.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: